Opt strofe despre Supremul Divin - Abhinavagupta

1. Aici procesul evolutiei nu mai e necesar;
Nici contemplarea imaginativa,
Nici vorbirea inspirata sau dezbaterea,
Nici meditatia, nici concentrarea,
Nici macar stradania rugaciunii.
Spuneti-mi ce este aceasta Suprema Realitate Divina
Constienta si Absoluta?
Ascultati raspunsul:
Nu renunta la nimic si nu pastra nimic,
Ia parte la bucuria Totului si fii asa cum esti!

2. In realitate, lumea fenomenelor trecatoare nici nu exista;
Atunci cum poate sa mai apara ideea vreunei inlatuiri?
Daca Sinele cel vesnic liber nu poate fi niciodata inlantuit,
La ce s-ar mai stradui sa se elibereze?
Toate astea nu sunt decat pacaleala unei fantome,
sau funia considerata din greseala drept sarpe,
producind teama fara sens.
Nu renunta la nimic si nu pastra nimic,
Bucura-te, stabilit in Sinele tau, exact asa cum esti!

3. Cum s-ar putea distinge in Supremul Divin

Intre adorator, cel adorat si adorarea insasi?

Cum s-ar putea vorbi despre asa ceva?

Pentru cine ar exista un progres, oare cum ar fi acesta

Si cine ar pasi pe o cale ascendenta?

Chiar daca aceasta iluzie apare ca fiind diferita,

Ea nu este totusi separata de Constiinta Divina Suprema.

O, totul nu este altceva decat pura natura a cunoasterii de sine,

Nu-ti mai face griji inutile!

4. Această beatitudine nu este comparabilă cu bucuria adusă de bogăţie
Ori de o beţie cu vin sau de fuziunea amoroasă cu iubita.
Apariţia acestei Lumini nu este nicidecum comparabilă cu aprinderea unei lămpi
Si nici cu strălucirea Lunii sau a Soarelui.
Repausul ce apare prin eliberarea de separarea inerentă existenţei în diversitate
Este precum uşurarea resimţită după ce o povară grea a fost lăsată la pământ.
Răsăritul acestei lumini este ca regăsirea unei comori pierdute:
Comoara tărâmului non-dualităţii universale.

5. Iubirea şi ura, bucuria şi suferinţa, încrederea în sine şi adânca disperare,
Sunt toate niste stări ce apar în lume ca fiind separate,
Nefiind însă, în realitate, diferite.
Oricând esti cuprins de vreo formă individuală a acestor stări,

Fii conştient de identitatea ta şi Fiinţa Divina Supremă.
Implinit fiind de această contemplare, nu te vei bucura tu din tot sufletul?

6. Ceea ce înainte nu exista, devine brusc activ;

Aşa sunt şi stările firii în această lume.
Cum pot ele să existe în realitate cât timp există o rătăcire
Provocată de modificarea "stării de mijloc"?
Unde ai putea găsi oare adevărul în irealitate şi nestatornicie,
In multitudinea formelor manifestate în iluzia unui vis,
Ori în frumoasa înşelăciune?

Depăşeşte-ţi nedesăvârşirea de care este legată teama şi îndoiala şi

Trezeşte-te!

7. Nu cel primordial e creatorul stărilor de conştiinţă condiţionate,
Mintea ta este cea care le creează. Ele nu posedă o constiinţă reală, prinzând o formă aparentă
Doar printr-o păcăleală de moment. Frumuseţea iluzorie a universului apare
Prin puterea imaginaţiei tale, ea nu are vreo altă origine.
Din acest motiv, tu luminezi prin propria-ţi strălucire -
Tu ai atât natura Unicului Divin cât şi o manifestare multiplă.

8. Realul şi irealul, Unicul şi multiplul,
Ceea ce este pătat de iluzie şi Sinele pur,
Toate acestea strălucesc în oglinda pură a conştiinţei iluminate.
Daca vei recunoaşte toate acestea ca având forma Luminii Necreate,
Daca vei recunoaşte în tot şi în toate strălucirea copleşitoare a Sinelui tău Divin,
Iar strălucirea îţi va fi mereu înrădăcinată ferm în propria-ţi trăire,

Atunci vei lua parte pe deplin la atotputernicia Domnului Dumnezeu.